Există o veche și complicată discuție despre introducerea puterii judecătorești pe lista puterilor din stat. Lipsa mecanismului electiv, a unui sistem echilibrat de control din partea puterilor executivă și/sau legiuitoare susțin această teză. Răspunderea limitată, de regulă strict administrativă, a magistraților pentru felul în care administrează justiția este, de asemenea, frecvent invocată în favoarea acestei teze.
Frecvența cu care vorbim despre abuzuri ale justiției, despre nedreptăți girate de „sistemul de drept”, despre dificultatea cu care se pot obține, rar, cuvenitele reparații pentru prejudiciile provocate de aceste nedreptăți reprezintă un alt indicator.
Viziunea umanistă este limpede:
Dacă pentru desemnarea puterii executive și puterii legiuitoare determinantă este voința cetățenilor, manifestată prin intermediul votului, nu la fel stau lucrurile în cazul reprezentanților puterii judecătorești. Iată de ce un mecanism legal prin care să se instituie răspunderea magistraților devine obligatoriu.
Un stat funcțional, eficient, nu are cum exista fără un sistem de justiție bine organizat și bine administrat. Actuala arhitectură a sistemului de justiție, trebuie să o admitem, este pe cale să devină (dacă nu a și devenit) depășită. Organizarea conform regulilor de competență teritorială și pe nivele jurisdicționale este insuficientă. Noua realitate socială impune instituții specializate, inclusiv la nivelul puterii judecătorești.
Justiția va fi chemată să ofere soluții în probleme care exced reglementarea curentă, care vor solicita competențe speciale, precum și reglementări adecvate, pe care organul legiuitor va fi chemat să le producă.
- Curtea pentru Bioetică;
- Curtea pentru Creaţie şi Proprietate Intelectuală;
- Curtea pentru Protecţia Specificităţii şi Diversităţii Culturale;
- Curtea pentru Delicte Ecologice sau Contra Generaţiilor Viitoare;
- Curtea pentru Ciber-Etică.
Acestea sunt instituții fundamentale pentru societatea de mâine. Argumentele umanismului, în susținerea necesității fondării acestor instituții, țin de studiul riguros al evoluției societății. Să vedem:
Curtea de Mediu, despre care se vorbește și la noi, există, deocamdată, doar în enunț. Pregătirea unor magistrați specializați în Dreptul Mediului va cere timp, atunci când această instanță va exista. Apoi va fi nevoie de pachetele normative adecvate – de la Legea de organizare la codificarea ansamblului normativ. În cele din urmp vom avea o nouă instituție care, la momentul intrării în funcțiune, ar putea fi deja depășită.
Este, apoi, de discutat competența materială a unei viitoare Curți de Mediu. Soluția umanistă, mult mai pragmatică, propune un mecanism mai eficient, mai logic. În locul unei instanțe cu vagi competențe, propune o Curte pentru Bioetică (despre care am vorbit într-un articol precedent) și o Curte pentru Delicte Ecologice sau Contra Generațiilor Viitoare.
Diferența dintre modelul despre care se discută astăzi și soluția umanistă este evidentă. Provocările, deja vizibile sau anticipabile, societății de mâine vor impune implementarea unui riguros sistem de bioetică. Decizii fundamentale legate de subiecte plecând de la cercetarea genetică și mergând până la ansamblul transumanist vor impune o instituție specializată, condusă de oameni cu o pregătire specială. În privința delictelor de mediu, din nou, soluția umanistă, încă din enunț, impune o analiză a impactului pe termen lung, ceea ce, din nou, reprezintă o evoluție calitativă.
Digitizarea accelerată a economiei, noul model economic, bazat pe creație, va impune o nouă abordare a problematicii protecției drepturilor de proprietate intelectuală. Iar asta presupune o reglementare, superioară, dar și o instituție specializată.
Același accelerat proces de digitizare a economiei va genera o preocupare ridicată pentru tot ceea ce înseamnă securitatea digitală – vedem vorbindu-se frecvent, azi, despre aceste provocări. Dar va impune și o obligatorie abordare a provocărilor etice, pe care această evoluție le va aduce. Vedem deja o intensă dezbatere legată de protecția datelor personale, cu anumite tentative de reglementare, cu o eficiență discutabilă. Asistăm la o aprinsă discuție referitoare la limitele libertății de expresie, în mediul digital, și controlul pe care un număr restrîns de super-corporații îl exercită asupra rețelei globale. Iar acesta este doar începutul.
Pe scurt, umanismul pregătește de astăzi soluții pentru provocările de mâine.