Dacă dreapta tradițională nu încetează să laude virtuțile pieței și forța capitalului, stânga tradițională pomenește frecvent despre echitate și importanța redistribuției bogăției. Umanismul pragmatic abandonează vechea paradigmă și îndrăznește să vorbească despre fericire.
Sigur, o doctrină politică nu poate vizita teritoriul poeziei, nici nu își poate îngădui complicate și sumbre contemplații filosofice. Nu acesta este rostul ei. Dar o doctrină politică poate și trebuie să ofere cetățenilor mijloacele utile în lungul drum al căutării fericirii despre care vorbea Thomas Jefferson.
În lunga sa istorie, umanitatea nu a reușit să ofere o definiție completă, universal valabilă a ideii de fericire. Tocmai de aceea invocarea unui astfel de concept, în arhitectura unei construcții doctrinare, poate părea riscantă. Și este riscantă, dar umaniștii au curajul de a-și asuma (și) acest risc.
Spuneam, cu altă ocazie, că, din perspectivă umanistă, două sunt atributele esențiale ale ființei umane: libertatea și atributul creației. Plecând de la această realitate, umanismul își propune construcția unei societăți în care cele două atribute nu sunt doar deziderate, ci fructe prezente din abundență.
Atunci când se poate bucura de libertate (cu cele trei expresii ale ei: libertatea de acțiune, libertatea de posesie și libertatea de exprimare), când își poate dezlănțui forța creatoare, omul este capabil de lucruri uimitoare. Munca statornică, inteligența, forța creatoare pot genera prosperitate, atât la nivel individual, cât și pentru ansamblul societății. Atunci când statul este prezent și asigură dreapta împărțire a bogăției generate astfel, de fructele bunăstării se pot bucura toți membrii societății, nu doar cei aleși ori cei cu o înzestrare aparte. O societate liberă, prosperă, îndestulată, nu este în mod obligatoriu, o societate populată doar cu oameni fericiți. Dar este o societate care poate oferi mebrilor săi premisa, resursele necesare găsirii fericirii.
Putem spune și altfel. Nicio doctrină politică nu poate promite fericirea. Dar umanismul o poate face mai accesibilă, pentru mai mulți. Dragostea, viața, moartea vor continua să fie prezente și vor ușura drumul nostru către fericire. Asta nu se va schimba. Dar statul, statul umanist poate face drumul mai neted, pentru mai mulți.
Atunci când cineva își dorește să zboare, statul de dreapta îi va spune: descurcă-te. Statul de stânga îi va spune: vei zbura când vom putea cu toții zbura. Statul umanist îi spune: zboară, nimic nu te oprește! Te vom ajuta, iar dacă reușești, învață-i și pe ceilalți!