Abia publicasem articolul de ieri când am primit o nouă întrebare. Subiectul este legat de o temă de mare interes pentru noi, umaniștii, așa că îi răspundem deîndată.
Este adevărat că umaniștii vor să introducă învățământul universitar obligatoriu? Adică toată lumea să urmeze o facultate?
Răspunsul cel mai concis ar fi: nu. Dar nu este și răspunsul corect sau complet. Cred că poate fi mult mai interesant un răspuns mai amplu.
Ideea introducerii învățământului universitar obligatoriu a circulat și pe la noi, dar și prin alte părți. Deși, în aparență, generoasă, ideea este nefezabilă, cel puțin într-un viitor predictibil.
Progresele spectaculoase din domeniul științei și tehnologiei (despre care am vorbit în repetate rânduri) impun, de bunăseamă, o regândire a sistemului de educație. Una dintre opțiuni este, desigur, extinderea perioadei impuse pentru educație. Nu este singura, nici cea mai fericită.
Nu am să apelez la exemplul lui Bill Gates ( care, dincolo de controversele de astăzi, s-a demonstrat un excelent programator încă din adolescență și a sărit etapa învățământului universitar). Avem în fața noastră un alt exemplu, mult mai bun. Ionuț Budișteanu este una dintre cele mai strălucite minți ale generației sale. Inventitivitatea sa, creativitatea, geniul tehnic s-au manifestat cu mult înainte de a ajune la vârsta studiilor universitare. Beneficiind de sprijinul pe care îl merita, Ionuț a reușit să capete recunoaștere internațională fără a mai aștepta parcurgerea tuturor etapelor educației formale. Rețineți acest exemplu. Vom reveni la el.
Primele rezerve, când vine vorba de ideea învățământului universitar obligatoriu țin de considerente practice. Avem resursele necesare? Avem universitățile de care ar fi nevoie? Avem profesorii sclipitori care ar trebui să dea strălucire acestor instituții? Răspunsul, cel puțin astăzi, este: din păcate nu.
Apoi ar trebui, poate, să renunțăm la ideea „obligativității”. Nu aceasta este direcția pe care, cred, trebuie să ne concentrăm. Mai întâi ar trebui să ne asigurăm că educația este accesibilă! La orice nivel! Altfel spus, trebuie plecat de jos, de la învățământul primar și gimnazial, unde trebuie să avem grijă ca școlile să fie suficiente, corect echipate, să ofere un mediu prietenos și să fie înzestrate cu pedagogi dăruiți. Manualele, rechizitele, tot ceea ce înseamnă costuri legate de educație pot, azi, reprezenta o povară greu de dus pentru numeroase familii. Aici este necesară intervenția statului!
Mai departe, e nevoie să regândim sistemul de educație. Am vorbit, aici, de multe ori despre necesitatea evaluării precoce a copiilor, despre nevoia de a le descoperi cât mai devreme potențialul și despre înscrierea lor pe un traseu educațional care să asigure o optimă valorificare a acestui potențial. Învățământul vocațional va deveni, veți vedea, nu doar o opțiune, ci calea de urmat, în deceniile următoare.
Dădeam, mai sus, exemplul lui Ionuț Budișteanu. Succesul său este datorat și faptului că potențialul său a fost descoperit la timp, că sprijinul a venit când era nevoie, iar educația sa a putut fi adaptată vocației sale. Ionuț e un exemplu, dar el poate fi replicat de zeci, sute, mii de ori, dacă ne dorim asta.
Pentru umaniști, omul și uriașul său potențial creativ reprezintă resursa cea mai de preț. Tocmai de aceea propunem un model de sistem de educație care să amplifice, nu să uniformizeze, care să stimuleze creativitatea, nu să o amputeze, care să pună în valoare vocația, nu să impună mediocritatea.
Răspunsul, deci, este că nu de învățământ obligatoriu avem nevoie, ci de un învățământ accesibil și performant. Altfel spus, nu ne dorim o școală obligatorie, ci o școală pe care copiii noștri și-o doresc, de care au nevoie.