Traversăm o perioadă bizară, justificată sau doar motivată de existența pandemiei. Teoretic, ne pregătim de alegeri locale. Practic, nimic nu e sigur. Cum spuneam, o perioada bizară.
Avem stabilită o dată a alegerilor, există o febră a desemnării candidaților, a completării dosarelor de candidatură. Dar nimeni nu exclude posibilitatea ca, subit, algerile să fie amânate. Până la o dată care va conveni. Teoretic – din nou, teoretic- factorul critic ar fi reprezentat de pandemie și posibila sa evoluție. Practic, nimic nu exclude posibilitatea ca pandemia să fie doar argumentul care ascunde anumite calcule politice.
Una peste alta, vom avea alegeri locale. La data stabilită sau mai târziu, aceste alegeri vor avea loc. Se anunță candidaturi, se fac și desfac alianțe, se invocă nerealizări, ca mai mereu, se caută vinovați. Toată caravana circului electoral s-a pus în mișcare.
Din toată gălăgia cu damf electoral lipsesc lucrurile esențiale: proiectele, viziunea. Alegerile locale, suntem obișnuți să gândim, sunt un prilej de scrutare a viitorului comunității. Se caută cel mai bun gospodar, se evaluează cele mai utile și cele mai fezabile proiecte, pentru comunitate. Politica este și ea un factor de neignorat, dar cel puțin în principiu, ar trebui să fie unul secundar. Nu e deloc așa.
Alegerile locale, de ceva vreme și parcă mai vizibil anul acesta, au devenit afaceri eminamente politice. Discuția despre proiecte lipsește sau e doar mimată, problemele reale ale comunități sunt expediate în liste de strictă utilitate propagandistică, dezbaterea pe teme de mare interes pentru localitate lipsește. Totul e politică, în cea mai primitivă expresia a ei.
Spuneam la început că ne aflăm în plină pandemie. Nu era nevoie să o spun, e evident. Ar fi fost de așteptat ca dezbaterea despre politicile sanitare, despre investițiile în sistemul medical, despre mecanismele de combatere și prevenție să fie extrem de încinsă. Nu e cazul. Se fac socoteli – de unde vin,, unde pleacă voturi-, se fac alianțe – cine aduce, cât aduce. Ventilatorul care împrăștie rahat funcționează la turație maximă. Se promit dosare penale. Cine să mai aibă vreme și pentru proiecte? De unde viziune?
Platforma umanistă nu face politică activă, nu se implică în campania electorală. Rostul nostru, al celor de aici, e altul. Dar putem aminti lucruri simple. Și putem atrage atenția asupra unor detalii care, în hărmălaia generală, ar putea trece neobservate.
Primul lucru la care v-am îndemna să priviți cu mai mare atenție ar fi poziția umaniștilor în această perioadă. Veți descoperi că parlamentarii umaniști sunt foarte activi, interpelările lor, legate tocmai de criza sanitară, sunt extrem de serioase și robuste.
Apoi priviți către candidații umaniți. Încercați să ieșiți câteva clipe din zarva „marilor partide” și ascultați ce au de spus și gospodarii umaniști. Veți auzi vorbindu-se despre proiecte, nu despre infamia contracandidaților. Veți auzi un discurs echilibrat, axat pe soluții, nu colorat cu insulte gratuite și constante atacuri la persoană. Nu mă credeți pe cuvânt, convingeți-vă singuri!
Acum am să revin la lucrurile despre care vorbim în mod curent aici. Despre prioritățile umanismului, despre care am tot scris și vom mai scrie. Educația și sănătatea! Din nou, nu ne credeți pe cuvânt, verificați arhiva. Care sunt temele publice ale adevăratei dezbateri publice, zilele acestea? Adevărata dezbatere publică, nu vacarmul electoral! Sănătatea și școala!
Ascultați-i pe umaniști. Veți auzi vorbindu-se despre proiecte, despre viziune. Lucruri cu care, nu-i așa, parcă nu mai sunteți obișnuiți. E vremea!