Enunțurile generoase, idealurile mărețe sunt lăudabile, dar de cele mai multe ori rămân doar enunțuri, doar idealuri. Problemele au nevoie de soluții, iar soluțiile presupun existența unor instituții adecvate.
Una dintre instituțiile pe care le propune viziunea umanistă este înființarea Curții pentru Bioetică (Societatea Umanistă – Dan Voiculescu, Editura Intact, 2004; A patra cale – Dan Voiculescu, Editura Bibliotheca, 2015).
Bioetica încă reprezintă un concept străin multora. Etica, în ansamblu, pare a preocupa tot mai puțin societatea de astăzi. Vorbim despre justiție socială, despre echitate, dar refuzăm reperele eticii în conversația cotidiană.
În același timp avem o intensă conversație despre problematica legată de mediu. Evoluția geneticii a născut o adevărata dezbatere despre eugenie. Legalizarea eutanasiei este, de asemenea, un subiect frecven discutat. Regimul avorturilor a fost și va continua să fie, multă vreme, un subiect pentru aprinse dezbateri. Iar exemplele pot continua, de la clonare la donarea de organe, de la controversele legate de vaccinare la legalizarea drogurilor recreative.
Toate aceste subiecte (și multe altele) au devenit motive de reală preocupare pentru societatea modernă. Dezbaterile, de cele mai multe ori, nu ies din saloanele lambrisate ale instituțiilor academice. Rareori sunt evocate de către politicieni, în treacăt, doar pentru a bifa puncte de agendă electorală. Reglementările lipsesc, sunt insuficiente sau sunt contradictorii. Subiectele vizate ne împart în tabere antagonice. Altfel spus, de ce ne-am pierde vremea cu ceva care ne-ar aduce doar bătaie de cap?
Răspunsul e simplu: pentru că nu avem de ales. În lipsa unei instituții solide, care să poată evalua implicațiile sociale ale unor decizii legate de astfel de chestiuni, care să poată oferi considerații esențiale pentru viitorul proces normativ, vom continua să ne învârtim în același cerc.
Știința și etica nu pot genera progres decât lucrând împreună. Procesul legislativ, politica și morala vor trebui, de asemenea, să stea laolaltă. Viitorul umanității presupune evoluții complexe, evoluția științifică, progresele tehnologice ne pot duce în fața unor dileme greu de imaginat astăzi. Care sunt criteriile cu care vom opera? Care este instrumentul de moderare la care apelăm? Progresul trebuie să fie nestăvilit, neîngrădit de judecăți morale, de considerente etice? Ori, dimpotrivă, etica și morala vor trebui să impună reguli de netrecut? Soluția, ca întotdeauna, este una de echilibru, rațională.
Umanismul nu proiectează doar o societate bazată pe principii, ci o aritectură socială care utilizează instituții raționale, solide, care veghează la respectarea acelor principii, la amendare lor sau care enunță noi soluții atunci când acestea sunt necesare. Etica, morala reprezintă, din perspectiva umanistă, repere fundamentale pentru societatea de mâine, nu doar elemente cu rol pur decorativ.