Apariția unei lucrări dedicate umanismului pragmatic este un subiect care, de bunăseamă, ne interesează. Mai ales atunci când este vorba despre un tratat care îl are drept autor pe profesorul Dan Voiculescu, adică tocmai creatorul acestei doctrine.
Consistentul volum apărut sub egida Editurii Academiei reprezintă un eveniment rarisim în literatura politică de la noi. Și nu numai! Nu sunt multe lucrările care să abordeze, de o manieră riguroasă, ideologiile politice actuale și cu atât mai puține sunt lucrările în care chiar fondatorul unui sistem doctrinar să așeze în pagină, cu rigoare științifică, ideile fundamentale ale arhitecturii doctrinare.
Structurat în trei părți, tratatul pornește de la o evaluare critică a ideologiilor de stânga, respectiv de dreapta, oferind astfel premisele unei corecte plasări în context a noii ideologii. Punând în evidență, cu argumente robuste, imobilismul vechilor doctrine, incapacitatea acestora de a se adapta la noile realități istorice, autorul ideintifică necesitatea unei noi direcții, a unei noi abordări.
Atât în cazul stângii, cât și al dreptei, este scoasă în evidență disjuncția dintre noua realitate socială și economică, pe de o parte, și mecanismele impuse de vechile ideologii. Incapacitatea adaptării la noua realitate, de o manieră care să țină seama de evoluțiile tehnologice și de considerabilele transformări sociale la care asistăm, are ca rezultat o evidentă perimare a vechilor ideologii, incapabile să ofere soluții. Dacă pentru mulți autori acestea reprezintă semnele uneo noi epoci, o epocă a despărțirii de ideologii, pentru profesorul Voiculescu, dimpotrivă, acestea sunt indicii ale necesității unei noi căi. Iar umanismul pragmatic reprezintă tocmai această cale.
Identificând noile legități economice, capitolul dedicat umanismului pragmatic (care încheie prima parte) propune o revenire la formele clasice ale gândirii politice. Evitând greșelile doctrinelor tradiționale, autorul pornește în fundamentarea noii căi de la atenta observare a realităților. Formația de economist este vizibilă; aplicarea observației specivice școlii behavioriste este evidentă. Traseul urmat de raționamentul umanist este unul pragmatic: observație-enunț-soluție.
Dacă doctrinele „tradiționale” pornesc de la proiectarea unor anumite modele economice, umanismul pragmatic, al profesorului Voiculescu, pleacă de la atenta observare a naturii umane. Identificarea nevoilor și aspirațiilor individuale reprezintă punctul de plecare în definirea noii realități economice și a noii arhitecturi sociale. În viziunea umanistă, propusă în lucrarea profesorului Voiculescu, perspectiva este una dinamică, modelul social nu este unul imobil, ci unul aflat în permanent proces de auto-ajustare. Fluiditatea proceselor economice și sociale este reflectată simetric de fluiditatea proiectului politic. Iar aici intervine diferența fundamentală, schimbarea completă de paradigmă pe care o propune umanismul pragmatic: prosperitatea este un obiectiv al societății, nu o consecință a unor procese economice! Altfel spus, economia este ajustată pentru a genera prosperitatea socială și nu (precum în cazul doctrinelor tradiționale) societatea este mutilată pentru a satisface nevoile de funcționare ale economiei.
Umanismul pragmatic rezolvă, conform profesorului Dan Voiculescu, de o manieră logică și eficientă contradicția istorică dintre stânga și dreapta. Prosperitatea socială și bunăstarea indviduală nu se mai află într-un raport conflictual, justificat de o anumită ordonare ideologică. În viziunea umanistă prosperitatea individuală și cea a socitetății sunt indisolubil legate, reprezentând binomul esențial al noii căi.
Sunt identificate trei categorii sociale: creatorii (vizionari), executivii și asistații. Cele trei categorii se află într-o relație simbiotică, dinamică. Trecerea dintr-o categorie în alta este oricând posibilă, reprezentând dovada vitalității societății. Participarea la viața socială și economică este reglată de legitatea pomenită anterior, de legătura intrinsecă dintre binele individual și cel colectiv.
Proiectul de guvernare umanist nu reprezintă un program de guvernare, de strictă utilitate electorală, așa cum, din păcate, ne-am obișnuit, ci un proiect de guvernare. Adică un ansamblu de principii și reguli, împreună cu un model instituțional care să permită satisfacerea obiectivului propus: bunăstarea. Sunt propuse noi instituții, conforme cu noile realități, dar și noi mecanisme instituționale, care să rezolve de o manieră coerentă provocările noii ere.
Partea a doua a lucrării este dedicată unei foarte riguroase analize de context. Pornind de la analiza contextului global și urmând calea studiului naturii umane, este argumentată necesitatea unei noi căi. Urmând rigorile unui tratat științific, tratatul demonstrează validitatea soluțiilor oferite de umanismul pragmatic.
Cea de a treia parte a lucrării reunește interviuri ale profesorului Voiculescu în care sunt conținute răspunsuri la întrebările esențiale pe care cititorul le-ar putea avea în legătură cu umanismul pragmatic și principiile sale.
Deși urmează toate rigorile unui tratat științiific, cartea poate fi o lectură mai mult decât instructivă pentru orice cititor interesant de doctrina umanistă, în particular, sau de gândirea politică, în general. Limpezimea stilului, suplețea argumentației captivează încă de la primele rânduri. Liniile de demarcație dintre umanismul clasic și umanismul pragmatic sunt perfect trasate, legătura de cauzalitate dintre realitatea socială și soluțiile propuse este sclipitor demonstrată și consistent argumentată.
Tratatul despre care vorbim era, fără îndoială, o lucrare necesară și așteptată. Profesorul Voiculescu declara, cu prilejul lansării volumului „Doctrina secolului XXII” că opera sa este încheiată. Din fericire, nu a fost așa. Tratatul publicat de Editura Academiei nu modifică nimic din ideile deja conținute în volumele anterioare (A patra cale, Societatea umanistă, Doctrina secolului XXII etc.), dar aduce nuanțări semnificative, noi argumente și o ordonare a materiei specifică unui tratat științific.
„Umanismul pragmatic – tratat” reprezintă o lucrare fundamentală nu doar pentru umaniști, dar pentru orice cercetător serios. Dincolo de zarva momentului și contestatarii de profesie, avem în față o carte necesară, o carte care ar trebui mai întâi citită și abia apoi comentată/contestată. Umanismul pragmatic reprezintă una dintre cele trei doctrine prezente în politica românească. Dar mai ales reprezintă singurul curent ideologic cu un proiect doctrinar limpede formulat, asumat.
Tratatul profesorului Voiculescu reprezintă nu doar o lucrare științifică de neignorat, dar și o formă de afirmare publică a unei viziuni. O viziune care promite o societate prosperă, cu oameni prosperi. Iar lucrarea nu indică prosperitatea doar ca destinație, ci oferă și calea de urmat.