Umanismul pragmatic nu este o construcție teoretică, utilă doar în sterile dezbateri academice. Doctrina umanistă enunță nu doar principii, ci propune un model concret de societate, un proiect robust și bine gândit de guvernare.
Societatea contemporană este fundamental diferită de cea de acum un veac sau două, când prindeau contur doctrinele considerate tradiționale. Structura socială este radical modificată, mecanismele economice au evoluat, tehnologia a schimbat dramatic raporturile dintre cetățeni, dintre state, dintre state și cetățeni. O nouă realitate impune o nouă formulă de organizare politică, economică, socială și instituțională.
Modificarea sistemelor de producție, digitalizarea accelerată construiesc o nouă perspectivă. Iată de ce umanismul pune accent pe capacitatea de creație ca vector principal al dezvoltării, ca sursă a prosperității generale. Nu mai este de vorba doar de considerațiile teoretice formulate de profesorul Dan Voiculescu acum două decenii, este vorba de noua realitate. Suntem deja în fața unui nou model economic, raporturile sociale se modifică, fie că statul realizează asta sau nu, fie că statul se adaptează sau nu. Devine obligatoriu pentru un stat matur, care vrea să poată administra noua realitate să își regândească nu doar mecanismele, ci chiar structura instituțională.
Susținând principiul separației puterilor în stat, umanismul propune mecanisme mai riguroase de control reciproc al acestora, astfel încât să fie asigurat un permanent echilibru între acestea. Susținând principiul conform căruia nimeni nu este mai presus de lege, trebuie să admitem că, în același timp, principiul responsabilității trebuie în mod egal aplicat reprezentanților tuturor celor trei puteri. Dacă pentru desemnarea puterii executive și puterii legiuitoare determinantă este voința cetățenilor, manifestată prin intermediul votului, nu la fel stau lucrurile în cazul reprezentanților puterii judecătorești. Iată de ce un mecanism legal prin care să se instituie răspunderea magistraților devine obligatoriu.
Guvernul, în viziunea umanistă, ar trebui să conțină:
- Ministerul de Stat al Valorii, cu subdiviziunile sale axate pe Identificarea Valorii, Cultivarea Valorii şi Exploatarea Valorii.
- Ministerul Achiziţiei şi Prelucrării Informaţiei, care va avea ca obiectiv micşorarea incertitudinii.
- Ministerul Armonizării Producţiei cu Consumul, care va evita şi supraproducţia din capitalism, şi penuria din comunism.
- Ministerul Anticorupţiei.
- Ministerul Convecţiei Sociale, care va veghea la armonizarea dintre valoare şi responsabilităţile sociale pe de o parte, dintre merit şi recompensă pe de altă parte.
În privinţa instituţiilor puterii juridice: Vom avea curţi specializate pe problematica viitorului, şi probabil rolul lor se va schimba, ponderea activităţii trecând de pe coercitiv pe preventiv şi deliberativ-director. Vor fi prezente în societatea umanistă instituţii juridice precum:
- Curtea pentru Bioetică;
- Curtea pentru Creaţie şi Proprietate Intelectuală;
- Curtea pentru Protecţia Specificităţii şi Diversităţii Culturale;
- Curtea pentru Delicte Ecologice sau Contra Generaţiilor Viitoare;
- Curtea pentru Ciber-Etică.