Mulți români sunt dezamăgiți de politică. Nu spun o noutate. Am întâlnit, în social media, reacții în care deși se formulau aprecieri pentru ideile umaniste, totul era imediat anulat de resemnata constatare că ar fi vorba „tot despre politică”. Iar politica, nu e așa, e doar o sursă de fără de sfârșit decepții.
Nu – trebuie spus- Umanismul pragmatic nu este politică. Sigur, există un vehicul politic pus în mișcare de o construcție ideologică, dar Umanismul pragmatic nu este un proiect politic, ci un proiect de guvernare, un model de societate.
O sumară scrutare a ofertei electorale (suntem, totuși, în plină campanie pentru alegerile parlamentare) poate provoca dezolante constatări. Proiectele lipsesc, edificiul ideologic, pe care, teoretic, l-ar locui formațiunile care alcătuiesc cele două mari blocuri politice, e șubred. Campania electorală e construită aproape exclusiv pe mesaje negative, nu există nicio viziune.
Se vorbește enorm despre cine ar trebui să preia puterea – fiecare dintre părți socotindu-se mai îndreptățită decât cealaltă – și deloc despre prioritățile României. Nu se propune o direcție de dezvoltare, un program riguros, serios de traversare a actualei crize și de protejare a economiei naționale de efectele tot mai evidente ale crizei. Nu există nicio sngură idee despre lucrurile pe care le avem de spus în Uniunea Europeană, toate forțele politice așteptând ca, dimpotrivă, să audă ce spun cei de acolo. Capacitatea noastră de negociere, de dialog cu partenerii europeni este – tristă constatare!- aproape inexistentă.
Umaniștii ies din aceste reguli și propun o altă abordare. Vorbim despre ce și cum trebuie făcut. Mesajele umaniștilor nu atacă eșecurile celorlalți (numeroase și evidente), ci oferă soluții. Doctrina umanistă impune niște principii: Demnitate, Onoare, Curaj. Iar aceste principii capătă expresie concretă în proiectul politic umanist. Pentru că umaniștii nu fac politică, ci propun un proiect politic. Diferența nu este doar de enunț, ci merge mult mai profund. Umaniștii nu vorbesc despre ce li se cuvine, ci despre ce au de făcut. Umaniștii vorbesc despre întreprinderile mici și mijlocii, despre soluțiile pentru educație și proiectul unui sistem sanitar modern și eficient. Despre problemele societății și nevoile cetățenilor. Cu soluții, proiecte concrete, cu seriozitate și rigoare.
Există două blocuri politice în care elementele de coeziune (atâtea câte există) sunt date de o aprigă dorință pentru putere. Și există o forță politică construită în jurul unor principii, care vorbește despre o viziune. Opțiunea umanistă înseamnă ieșire din logica primitivă a confruntării și începutul construcției.