Am răspuns, recent, în social media unei întrebări care îmi cerea să enunț esența proiectului economic umanist. Răspunsul meu l-a derutat pe interlocutor, obișnuit să audă discursuri complicate despre sofisticate mecanisme fiscale, pachete ample de măsuri normative și așa mai departe. Ce îi răspunsesem: fii propriul tău stpăpân.
E expresia cea mai condensată a viziunii economice umaniste. Dar hiper-condensare nu e întotdeauna cea mai bună idee. Așa că am să extind puțin, aici, explicația.
Vorbim frecvent – cu drept temei – despre inteligența românească. Putem evoca un lung, lung șir de exemple care pot demonstra ingeniozitatea noastră, inventivitate, uriașul potențial creativ. Scepticii ar putea replica, desigur, că nu suntem nici mai grozavi, nici mai prejos decât alții. Chiar și așa fiind, de ce, ne putem întreba, asemeni altora fiind nu ne putem bucura de succesul lor?
Pentru că în ecuație mai e nevoie de ceva. Un ingredient esențial care nu doar potențează, dar valorifică eficient toate acele resurse pe care le-am pomenit. Iar acel ingredient este: spiritul antreprenorial.
Tesla, o figură mult evocată astăzi, a fost, fără discuție genial. Mintea lui vizita tărâmuri inaccesibile muritorilor de rând. Inteligența sa a născocit lucruri uimitoare chiar și pentru cei de azi. A murit sărac. Edison, înzestrat, dar departe de geniul lui Tesla a reușit să construiască un imperiu. Pentru că inventivitatea sa era dublată de un remarcabil simț antreprenorial.
Despre asta discutăm. De asta are nevoie România. De tineri și curajoși antreprenori. Instinctul antrprenorial nativ a fost, la noi, multă vreme suprimat, apoi ignorat și s-a refugiat deseori pe teritorii marginale. E vremea să aducem în primul rând antreprenoriatul românesc, să îl educăm, să îl stimulăm și să îl lăsăm să își descătușeze propriile energii creatoare.
Miracolul economic pe care îl tot căutăm e aici, e prezent. Trebuie doar lăsat să se petreacă.