Actuala epidemie provocată de COVID-19, sau coronavirus, cum a ajuns deja să fie cunoscut, provoacă, firesc, o tot mai mare îngrijorare, dar poate fi și un prilej pentru o discuție mult prea multă vreme amânată.
La noi, ca să pornim de aici, există deja voci care vorbesc cu mai multă sau mai puțină onestitate despre iminenta criză pe care o va provoca revenirea românilor aflați în Italia. Imagini bizare, care circulă pe fluxurile de știri arată cum pasagerii sosiți din Italia sunt așteptați cu mascații. Acelorași pasageri li se cere să completeze niște formulare, înainte de a fi lăsați să meargă la treaba lor. Statul român în acțiune! Mascații și formularele – acesta este un rezumat perfect al capacității de reacție a statului român.
La nivel european nu sunt puține vocile care, după depistarea focarelor de infecție din Italia, vorbesc despre suspendarea spațiului Schengen, despre închiderea frontierelor și limitarea libertății de circulație. Absolut deloc întâmplător sunt exact aceleași voci care salutau năvala necontrolată a migranților și reproșau Ungariei și statelor din Balcani lipsa de permeabilitate la valurile migratoare. Acesta este cel de-al doilea necesar rezumat: limitarea libertăților ca temă de discurs european.
Fie că e vorba de trimiterea mascaților, fie că e discursul despre limitarea libertății de circulație, vorbim despre o evidentă incapacitate a autorităților publice de a gestiona eficient o criză reală. Autoritățile europene au vorbit insistent despre renunțarea la suveranitate, despre diminuarea rolului statului național și predarea către Bruxelles a unor atribuții esențiale. Ineficientul stat (național) de până acum, e înlocuit parțial de o și mai ineficientă mașinărie birocratică aflată la Bruxelles.
Până la acest moment nu există o strategie europeană de gestionare a unei posibile crize provocate de coronavirus. Iar cele mai multe state membre încă nu și-au dat seama dacă trebuie să producă propriul plan de criză sau trebuie să aștepte ceva de la birocrații europeni.
Evenimentele de tip lebăda neagră, cum pare a fi actuala pandemie, pot oferi indicii semnificative despre starea instituțiilor publice, despre capacitatea de răspuns a unui sistem și timpul în care acesta poate ajunge la răspunsul optim. Ceea ce vedem, din această perspectivă este dezolant. Susținem cu uneori exagerat entuziasm globalizarea, dar în fața unei potențiale crize primul răspuns este limitarea libertății de circulație. Aplaudăm migrația necontrolată, dar limităm mișcarea propriilor cetățeni. Iar când vine vorba de România, trimitem mascații să salute coronavirusul în vreme ce noi încercăm privatizarea dubioasă și pe căi oculte a serviciilor de sănătate și arestăm medicii de elită.
Un stat eficient, care își respectă cetățenii, are controlul propriilor instituții, are proceduri pentru situații de criză, are mecanisme bine puse la punct și oameni bine antrenați pentru a acționa rapid, pentru a preveni și/sau controla orice astfel de situație. Noi nu trăim într-un astfel de stat.