Mai sunt doar trei zile până la alegerile parlamentare. Se fac calcule, se negociază, prematur, alianțe, se vorbește despre formule de guvernare. Programele de guvernare lipsesc. Proiectele nu se prea văd. Vizibilă e doar agitația din jurul eternelor tocmeli de împărțire a puterii.
Conform sondajelor de opinie, umaniștii ar putea obține între 2 și 4 % dintre voturi. Ceea ce ar fi insuficient pentru intrarea în noul Parlament. Dar sondajele de opinie au marjele lor de eroare, care, nu de puține ori, lasă loc de suprize.
Cei care vor decide, în cele din urmă, vor fi românii.
Prezența umaniștilor în nou Parlament ar însemna aducerea acolo a unei noi viziuni, a unei noi voci. Nemulțumirea, reflectată în toate cercetările sociologice, față de actuala clasă politică, poate fi exprimată, mai ferm ca niciodată, duminică, prin vot. Eterna conversație despre cine reprezintă dreapta și ce vrea stânga poate și trebuie întreruptă duminică, aducând în Parlamentul României oameni care aduc nu doar un nou tip de discurs, ci soluții, o viziune de dezvoltare a României.
Este inutil să cotinuăm să vorbim despre înnoire, dacă (din comoditate, blazare sau lene) continuăm să votăm pentru menținerea status quo-ului. Românii au opțiunea de a alege și de a schimba ceva, dacă vor părăsi ideea că există partide mici și partide mari, dacă vor accepta că singurul factor care determină greutatea unei formațiuni politice este votul lor.
Indiferent de rezultatul votului, umaniștii vor fi aici. Vorbind despre soluțiile lor, despre doctrina umanistă, despre proiectele lor. Pentru că proiectul umanist nu e doar o întâmplare, o construcție bazată pe o anume conjunctură. Proiectul umanist înseamnă – nu vom înceta să o spunem – o viziune. O cale. Iar umaniștii sunt animați de dorința unei autentice schimbări, de credința în valori fundamentale – curaj, demnitate, onoare- nu de nevoia de putere cu orice preț.