S-a vorbit de multe ori despre existența unei falii între ceea ce ar alcătui clasa politică și societate. În vreme ce formațiunile politice socotite „tradiționale” contestă existența unei asemenea falii și fac eforturi pentru a demonstra contrariul, cei mai mulți dintre cetățeni vorbesc despre o tot mai evidentă decuplare a politicului de preocupările reale ale societății.
Chiar dacă, cel puțin în enunț, reprezentanții doctrinelor „clasice” dau asigurări că agenda lor politică este în permanență sincronizată cu „agenda cetățeanului”, lucrurile nu stau deloc așa. Vechile ideologii – e o realitate cvasi-unanim recunoscută – au nevoie de reforme semnificative, de reformulări drastice. Acolo unde mai există o firavă conectare a unei formațiuni politice cu propria ideologie, nevoia de reformulare impune demersuri consistente, care nu mai lasă loc și pentru „agenda cetățeanului”.
Dovedind un anume pragmatism, principalii actori ai politicii de la noi au renunțat, pur și simplu, raportarea la o ideologie. E suficient să privim spre actuala campanie electorală pentru a constata că mesajul ideologic lipsește. Și lipsește tocmai pentru că forțele politice respective realizează că nimic din pachetul lor ideologic nu mai satisface electoratul de azi.
În condițiile în care proiectul ideologic nu mai reprezintă un element important de raportare, politica a devenit o negociere a crizelor. Se guvernează prin crize, reale sau artificiale, inevitabile sau, dimpotrivă, perfect evitabile. Discursul politic e construit pe mesaje legate de crize, competiția politică e calbrată aproape exclusiv pe ipotetice soluții pentru tot felul de crize. Proiectul de dezvoltare lipsește, viziunea nu există. Unicul obiectiv al formațiunilor politice e doar pe termen scurt și se referă exclusiv la accesul la resurse, deci la putere.
Nevoile societății, în același timp, sunt tot mai complexe și impun proiecte coerente, pe termen mediu și lung, soluții pragmatice și o abordare de perspectivă, construită pe o anume viziune asupra dezvoltării. Adică un efort ideologic susținut și articulat, riscant în plan electoral.
Există, în acest moment, o singură forță, în oferta politică de la noi, care privește proiectul politic ca pe un proiect social: umaniștii. Proiectul umanist este în întregime construit pe bazele unei noi doctrine, enunțate de profesorul Dan Voiculescu după un atent și riguros studiu al societății, al nevoilor oamenilor. Umaniștii nu propun o perpetuă tranziție și o fără de sfârșit gestionare a unui lanț de crize, ci un proiect amplu de dezvoltare.
Oferta umanistă nu propune un proiect politic, ci aduce soluții politice pentru un complex proiect social.