Dincolo de pandemie și îngrădiri, campania electorală pe care o străbatem (să nu ne amăgim! campania electorală a început) nu ne aduce nimic nou.
Vechii actori nici nu se mai străduiesc să aducă ceva nou, să încropească promisiuni, să articuleze un proiect coerent. Cultivarea și valorificarea resentimentelor este o soluție mult mai la îndemână și cu rezultate deja valorificate.
Tradiționala dreaptă solicită, pe un ton ultimativ, votul invocând grozava primejdie pe care ar reprezenta-o stânga. La rândul său, cei care reprezintă stânga cer să fie votați pentru a preveni prăpădul pe care, desigur, l-ar aduce dreapta. Proiectele nu există. Planurile uneori viitoare posibile zidiri nu intră în discurs.
De bune decenii cetățenii par prinși în această capcană. Vechea dreaptă,plictisita stângă nici nu se mai vorbesc despre cetățeni, ci doar despre „electorat”, despre „populație”. E și asta o concisă și tristă definire a raporturilor dintre popor și majoritatea covârșitoare a celor care alcătuiesc clasa politică.
Sunt, deja, decade de când românii sunt îndemnați să voteze împotriva a ceva, să își folosească votul pentru aăși descătușa resentimente sistematic cultivate. Nu o destinație, nu o viitoare zidire, nu pentru, ci împotrivă. Iar periodic mulți dintre români asta fac. Pentru că, spun ei, nu există decât cele două opțiuni, iar una, e convenit, e deja infamă.
Adevărul e departe de a arăta astfel. Și se investește un considerabil efort pentru ca adevărul să pară așa. Există forțe politice care propun altceva decât ura și dezbinarea. Există proiecte politice care propun o cale de urmat, nu un inamic de detestat. Există partide care vorbesc despre lucruri în care, cred, nu am încetat sî credem: Demnitate, Onoare, Curaj.
Proiectul umanist este o opțiune care ar merita o mai atentă scrutare. Umaniștii nu cer un vot împotriva a ceva, ci își doresc un vot pentru un proiect comun de prosperitate. Pentru o Românie a cetățenilor. A demintății, onoarei, curajului.
Suntem în anul 2020. În plină pandemie. Există deja, în jurul nostru, destulă spaimă. O putem lăsa pe ea să voteze în locul nostru sau putem vota noi și conștiințele noastre. Umanismul nu e un doar un proiect politic, ci un proiect de țară. O cale.