Mai zăbovim puțin asupra campaniei pentru alegerile locale. Despre începutul noului an școlar vom vorbi peste câteva zile, când vom avea primele reacții.
Scriam, cu câteva săptămâni în urmă, că în campania pentru alegerile locale mesajul pare golit de conținut doctrinar, de viziune ideologică. Chiar la nivelul electoratului persistă convingerea că alegerile locale implică mai puțină politică și ceva mai multă responsabilitate gospodărească. Și nu e deloc așa.
Se fac și se desfac alianțe, la nivel național, la nivel local. Asta este politică. Se transmit mesaje politice, se invocă sistematic apartenența la o anume familie politică sau alta. Asta este tot politică. Notăm atacuri virulente, din nou, în cheie politică. Pe scurt, alegerile locale nu pot fi suspectate de lipsa conținutului politic. Ce lipsește este limpezimea doctrinară. Iar asta se vede în mesajele electorale.
Un candidat promite bucureștenilor o majorare cu 61% a salariilor. La Constanța, unul dintre candidați promite metrou. Altundeva, un candidat promite, nici mai mult, nici mai puțin, ridicarea vizelor pentru SUA. Și exemplele pot continua vreme bună. Limitele sunt dictate doar de fantezia candidaților și credulitatea alegătorilor.
De ce este posibilă o asemenea revărsare de demagogie? Tocmai pentru că lipsesc limitările ideologice, viziunea ideologică. Un mesaj electoral coerent este construit pornind de la un set de valori, de la o anume perspectivă asupra lumii și trimis către acele puncte care vizează nevoile autentice ale comunității. Atunci când campania electorală devine doar un festival al fanteziei, un concurs de creativitate în promisiuni valorile reale nu mai contează, principiile sunt survolabile, totul se poate promite, nimic nu obligă la respectarea făgăduielii. Iar asta nu îi este imputabil candidatului, ci electoratului dispus să înghită umflatele gogoși.
Umaniștii aleg o altă cale, care poate fi descrisă într-un singur cuvânt: seriozitate. Comunitățile noastre au probleme reale, care solicită soluții utilizabile, realiste. Proiectele pe care le propunem vin din lista de priorități ale cetățenilor, nu urmăresc tenebroase poteci ale fanteziei. Iar obiectivul umaniștilor nu este acela de a oferi o listă generoasă de promisiuni, ci de a propune un temeinic inventar de proiecte. Pe care știm și putem să le realizăm.
Mulți ar socoti o astfel de cale riscantă. Posibil. Umaniștii aleg, chiar și așa, să se adreseze unui electorat matur, responsabil. Cu seriozitate. E singura cale pe care o știm.