Titlul nu își propune nici să șocheze, nici să survoleze aparente paradoxuri.
Într-un recent articol publicat pe blogul personal de către profesorul Dan Voiculescu, acesta propune: un pact național referitor la situația sanitară.
Subiectul ne-a stârnit interesul din mai multe pricini:
-profesorul Dan Voiculescu este părinteșe umanismului pragmatic, or din această perspectivă este interesant de studiat o luare a sa de poziție, în actuala criză
-propunerea profesorului Dan Voiculescu nu introduce nimic senzațional în discuție, ci doar o soluție de bun-simț, care propune o abordare fără fibrilații politice a unei situații critice – propunere care ar fi trebuit să vină, de multă vreme, de la Președintele României
-un pact național nu înseamnă în mod obligatoriu consens necondiționat, ci este un document negociabil, de bună seamă, dar care definește niște principii și reguli mai presus de jocul politic.
În cele din urmă, ideea unui pact național nu înseamnă altceva decât un îndemn la responsabilitate. Reamintesc că, din perspectivă umanistă, binele individual și bunăstarea socială alcătuiesc un binom indestructibil. Or, propunerea unui astfel de pact nu putea veni decât din zona umanistă.
Sigur că umanismul reprezintă o doctrină politică, dar mai presus de orice reprezintă un set de valori și principii. Pentru umaniști acele valori, acele principii sunt mai presus de vremelnicul câștig politic. Apelul către întreagul edificiu politic românesc reprezintă nu un gest politic, chiar dacă unii se vor grăbi să propună o astfel de lectură. Apelul este o șansă pentru cei care reprezintă politica românească: șansa de a demonstra că interesul național, că sănătatea nației (în cel mai autentic sens posibil) sunt mai presus de obișnuita cămătărie politică.
Felul în care oamenii politici ai acestei țări răspund unui astfel de apel reprezintă, într-un final, cel mai bun mod de a evalua responsabilitatea, patriotismul. Acum, în prag de campanie electorală.