Atributele esențiale ale ființei umane, în viziunea umanistă sunt: Libertatea (cu cele trei expresii ale ei: libertatea de acțiune, libertatea de posesie și libertatea de exprimare) și Atributul creației. Dacă în concepțiile tradiționale individul și colectivitatea sunt tratate ca entități separate și uneori chiar antagonice, în concepția umanistă ele sunt nu numai complementare, ci chiar contopite organic. (prof. Dan Voiculescu)
Într-un recent articol vorbeam despre diferența de abordare dintre stânga tradițională și dreapta. Una concentrată pe colectivitate, cealaltă pe individ. Doctrinele centriste sau care se revendică a locui la centru nu reușesc să enunțe poziții inteligibile. Spuneam acolo că există și o altă cale, cea umanistă.
Teoretic, atunci când vorbim despre societate ar trebui să ne referim la ansamblul individualităților care o compun. Cu năzuințele, aspirațiile, nevoile lor. Cu capacitatea lor de a crea și de a schimba lumea. Doctrinele stângii, în cel mai fericit caz, operează cu o medie calculată cu mare aproximație. Ba, așa cum ne-a demonstrat experiența comunistă, nu de puține ori se rezumă la a extrage cel mai mic numitor comun. Organizarea în clase, diferențiate nu în funcție de capacitatea lor de a genera bunăstare, ci strict după criteriul bogăției, ține de esența stângii. Pentru că stânga nu poate funcționa decât cu categorii generice, angrenate într-un perpetuu antagonism.
Dreapta ignoră edificiul social, rezumându-se la un inventar sumar al valorilor tradiționale și promovând ideea de individualitate mai presus de orice.
În concepția umanistă suma nu poate exista fără elementele care o compun. Uniformizarea, impunerea mediei ca valoare de referință înseamnă ignorarea excepționalului, a vocației, a înzestrării native distincte. La fel de bine, individul nu își poate exprima puterea de creație fără suportul ansamblului social. Capacitatea de inventa devine fructuoasă doar când e alăturată capacității celuilalt de a produce acea născocire, priceperii antreprenoriului care știe să transforme produsul în valoare economică și așa mai departe.
Haideți să facem un mic efort de imaginație și să ne închipuim ziua în care oamenii vor ajunge să populeze lumi îndepărtate. Drumul nostru spre stele este abia la început, dar ziua aceea va veni. Poate în timpul vieții multora dintre cei care citesc aceste rânduri. Imaginați-vă că pionierii care vor coloniza noile lumii vor trebui să construiască, de la zero, o nouă societate. Credeți că, atunci, acolo, lupta de clasă, egalitarismul vor fi valorile esențiale? Sau regulile „economiei de piață”? Noi gândim că esențiale pentru acei deschizători de drumuri vor fi curajul, viziunea, puterea de creație, capacitatea fiecăruia dintre indivizi de a contribui la noul edificiu social. Altă cale nu există. Despre asta vorbește și umanismul pragmatic.